Greşelile

Greşelile sunt acceptate, nimic nu este în neregulă cu ele. Toată lumea comite greşeli şi toată lumea trebuie să le comită. Nu cere perfecţiune. Greşelile sunt bune, ele te fac să fii uman. Altfel, ori vei fi neomenesc, ori supraomenesc, şi nici una dintre aceste variante nu este benefică.

A fi uman înseamnă a fi frumos, dar pentru a rămâne uman trebuie să greşeşti. Şi nu este nimic în neregulă cu greşelile! De ce să faci atâta vâlvă?

Dar ai idee despre faptul că nu ar trebui să comiţi greşeli; atunci te torturezi, te simţi vinovat şi te condamni. Nu este nevoie; toţi greşim. Doar ţine minte un lucru: nu face aceeaşi greşeală. Nu spun că trebuie să te simţi vinovat în legătură cu ele; doar fă nişte greşeli noi. Te saturi de cele vechi şi găseşti modalităţi noi de a face alte greşeli. În fiecare zi să faci cel puţin o greşeală.

Guru

Guru şi discipolii sunt fenomene ale minţii. Mintea are nevoie de un guru, aşadar, aceştia există. Tu îi creezi. Pentru că vrei ca cineva să te înveţe, există profesori. Tu ai nevoie de ei. Acesta este jocul…

Unora le place acest joc, aşa că participă. Dacă îţi face plăcere, atunci trebuie să joci foarte bine; dacă nu îţi place, atunci uită de el. Dar acesta este unul dintre cele mai frumoase şi mai sofisticate jocuri – el apare numai atunci când societatea atinge cea mai înaltă culme, nu înainte. Aşa că el s-a dezvoltat

numai în India. Jocul unui guru şi al discipolilor a apărut aici. Occidentul abia îl descoperă pentru că şi el a atins o culme.

Acest joc este foarte costisitor. Nu este un joc obişnuit, deci numai oamenii care îşi pot permite pot să participe. Şi, dacă ştii că este un joc frumos şi ai posibilitatea de a juca, atunci participă. Dar nu lua totul prea în serios. Şi discipolii pot fi iertaţi dacă devin prea serioşi, dar atunci când şi maeştri sunt serioşi, totul devine absurd. Nu li se poate ierta dacă uită că acesta este totuşi numai un joc.

Guvernul

Guvernul este un joc, este cel mai urât şi cel mai murdar joc din lume. Dar sunt oameni care se afl ă la un nivel inferior al stării de conştiinţă şi care se bucură de guvern: aceştia sunt politicienii.

Singura bucurie pe care o au este aceea de a guverna, de a avea putere, de a subjuga oameni. Cea mai mare dorinţă a celor care au ajuns pe culmile conştiinţei este visul de a scăpa într-o zi de toate formele de guvernare. Ziua aceea va fi cea mai măreaţă zi din întreaga istorie – trecut, prezent şi viitor – a omului, pentru că va fi distrus cel mai urât joc, jocul politicienilor, care se desfăşoară de secole întregi.

Ei au făcut din om doar o piesă de şah şi au creat atât de multă, teamă că fără guverne, se vor instala anarhia, dezordinea, haosul… şi totul va fi distrus. Cel mai ciudat lucru este că noi continuăm să credem aceste prostii. Gândeşte-te la ultimii cinci mii de ani. Poţi concepe că, dacă nu ar fi existat guverne, lucrurile ar fi şi mai rele decât sunt deja? În ce sens? În trei mii de ani au avut loc cinci mii de războaie.

Crezi că ar fi avut loc şi mai multe războaie fără vreun guvern – ar fi fost posibil şi mai mult haos, şi mai multe crime? Ce au făcut aceste guverne? Nu au făcut altceva pentru oameni decât să-i exploateze, să le exploateze teama şi să-i

răzvrătească.